RSS

Despre sacrificiile animale în religia iudeo-creștină

05 mai

h5AABB3A7

Prima relatare a unui sacrificiu ritualic în Vechiul Testament este aceea a ofrandelor aduse Domnului de către Cain și Abel: ”Si a căutat Domnul spre Abel si spre darurile lui / Iar spre Cain si spre darurile lui n-a căutat” (Geneza 4:3-5 ). Nu este clar cum s-a manifestat preferința divină pentru jertfa animală adusă de Abel, cert este că momentul descrie un rit sacrificial, nu îl impune. Nici în Vechiul Testament (cu atât mai puțin în Noul Testament) D-zeu nu cere sacrificii animale. În acest sens, pentru a înțelege corect textul biblic trebuie să facem distincția între dimensiunea descriptivă a Bibliei (caracterul ei istoric) și dimensiunea Sa prescriptivă (porunca Divină).

Sacrificiile ritualice sunt o formă veche de manifestare cultică ce precede religiilor monoteiste. Putem spune că religia iudeo-creștină a fost ”grefată” pe o gândire cultică al cărei element central erau sacrificiile ritualice, inclusiv sacrificiile umane. Aceste sacrificii aveau o dublă însemnătate pentru omul antic: pe de o parte o funcție socială, reafirmarea comunității indivizilor în jurul unei mese sacrificiale; pe de altă parte comunitatea cu divinul prin intermediul sângelui vărsat care simbolizează viața, forța vitală, reîntoarcerea în semn de mulțumire către divin a unei părți din ceea ce divinul a dat omului… Această gândire primitivă și-a lăsat amprenta și asupra cultului iudaic, credincioșii aducând ofrande lui Yahve pentru mulțumire sau pentru iertarea păcatelor. Dar aceste pasaje biblice care referă la rituri sacrificiale au o dimesiune descriptivă, istorică ele nu simbolizează porunca lui Yahve către credincios. Altminteri, nici una dintre poruncile pe care D-zeu le transmite prin intermediul lui Moise nu impune sacrificii. În acest sens, scrierile profetice și alte versete biblice sunt foarte clare. În continuare vom menționa câteva dintre acestea.

Isaia 1:11-17 ”M-am săturat de arderile de tot cu berbeci și de grăsimea vițeilor grași și nu mai vreau sânge de tauri, de miei și de țapi […] Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălați-vă, curățiți-vă! […] Nu mai faceți rău înaintea ochilor Mei. Încetați odată! Învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, ajutați pe văduvă!”;

Osea 8:13 ”Le plac jertfe și ei le aduc, carne vor și o mănâncă. Domnul nu le binevoiește […]”;

Amos 5:22 ”Când îmi veți aduce arderi de tot și prinoase nu le voi binevoi și la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii”;

Psalmul  49 (al lui Asaf): ”Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi (…) Jertfeste lui Dzeu jertfa de lauda si implineste Celui Preainalt fagaduintele tale”;

Psalmul 50 (al lui David): ”Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi/ Jertfa lui Dzeu: duhul umilit; inima infranta si smerită Dzeu nu o va urgisi” etc.

Este de remarcat si faptul că niciodată timp de 40 de ani cât au rătăcit prin deșert, conduși fiind de Moise sub porunca Divină, Dzeu nu a cerut evreilor să facă nici un sacrificiu ritualic! Amos 5:25 ”Mi-ați adus oare jertfe și prinoase in pustiu, vreme de 40 de ani?”

Cu atât mai mult pentru creștini, sacrificiul suprem și ultim este cel al lui Cristos care suferă martiriul și moartea pe cruce pentru mântuirea omenirii. Răstignirea pe cruce semnifică un nou și ultim Legământ pe care divinul îl încheie cu lumescul: în schimbul jertfei cristice, cei care cred în Cristos vor fi mântuiți prin credință. Să aduci jertfe animale după acest moment însemnează să încalci Legământul cu Cristos! Tocmai de aceea creștinii primelor secole de după Cristos au fost prigoniți: ei refuzau cu obstinație să efecteze jertfele animale pe care le impunea regimul Imperiului Roman. In acest sens edificatoare este Epistola apostolului Pavel către Evrei:  10: 4, 8-10 ”Este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele[…] jertfele pentru pacat n-ai voit, nici nu Ți-au placut […] suntem sfintiti prin jertfa trupului lui Hristos, o data pentru totdeauna”. Dacă până la Cristos practica sacrificială era tolerată (deși nu cerută!), noua Lege instituită de Cristos abrogă explicit jertfirea animalelor pentru păcate sau mulțumire.

Întorcându-ne la Vechiul Testament, există unele cărți atribuite lui Moise care par a legitima sacrificiile animale: Leviticul și Deuteronomul:   ”Chemând pe Moise, Domnul i-a grăit din cortul adunarii și i-a zis…” Acest tip de exprimare ne face să credem că ceea ce urmează este porunca divină, iar nu doar descrierea unor obiceiuri ale oamenilor. DAR, cele ce urmeaza se refera la felul cum trebuie săvârșite uciderile ritualice (în caz că vor avea loc asemenea sacrificii), iar  NU la obligativitatea de a săvârși aceste ritualuri: ”De va aduce cineva dintre voi jertfa Domnului” , atunci jertfa trebuie sa respecte unele reguli descrise in Levitic.

Deși atribuite lui Moise, Leviticul și Deuteronomul sunt probabil post-mozaice. Exstă unii termeni tehnici referitori la sacrificii care apar în versetele acestor cărți și care sunt de proveniență babiloniană – prin urmare, preluați în vocabularul iudaic în perioada exilului babilonian (cca 598 BC – 538 BC), deci cca 600 de ani după Moise. Cu alte cuvinte, dacă Moise ar fi fost autorul (inspirat divin) acestor cărți, versetele respective ar fi conținut termeni existenți în limbajul de pe vremea lui Moise; cum termenii respectivi intră în limbajul evreiesc pe filieră babiloniană mult mai târziu, este plauzibil ca acele cărți să aibă alt autor decât Moise – probabil preoții vremii, întrucăt tehnicile sacrificiale descrise erau stăpânite doar de preoți.

Scopul Leviticului / Deuteronomului este REFORMAREA cultului sacrificial, adică oficierea tuturor jertfelor la templul din Ierusalim. Chiar și după ridicarea templului din Ierusalim (cca 956 BC), sacrificiile ritualice erau săvârșite ca și până atunci la altarele de sacrificiu tradiționale: în Bethel, Gilgal, Shiloh, Ghibeon etc… La templu erau oficiate cele mai puține ritualuri, credincioșii sacrificau la altarele aflate în proximitatea cetăților de reședință. Intenția Leviticului așadar era de a concentra jertfele la templu – centralizarea cultică (Un singur D-zeu, Un singur Altar): Deut. 16: 5-6: ”Tu nu poti sa junghii Paștile  în vreuna din cetățile tale, pe care Domnul Dzeul tau ți le va da / Ci numai in locul acela pe care-l va alege Domnul Dzeul tau ca sa ramana acolo numele Lui” (Nota Bene: aici ”Paștele” refera la Pesah, serbarea Exodului, nu a Paștelui creștin!). Așadar este de înțeles de ce aceste cărți ar fi fost redactate de preoții vremii și atribuite lui Moise pentru credibilitate.

Consecința  in timp a acestei reforme ”mozaice” a fost abolirea cultului sacrificial: dat fiind distanțele mari de parcurs din orașele de reședință până la Ierusalim, oferirea de jertfe s-a făcut tot mai rar ceea ce a dus ca uciderea unui animal să fie făcută strict pentru consum, iar nu și pentru venerearea divinității. Altfel spus, a avut loc o anulare a dimensiunii ”sacre” a uciderii animalelor.

În concluzie, putem afirma că spiritul Vechiului și Noului Testament nu este favorabil sacrificiilor animale. Dumnezeu cere de la oameni credință, compasiune, dreptate, modestie și, mai presus de toate, iubirea față de aproapele. Ceea ce este important, termenul de ”aproapele” nu desemnează doar omul, ci întreaga creație a lui Dumnezeu. Astfel, Geneza 9: 9-10: ”Iata, Eu inchei legamantu Meu cu voi, cu urmasii vostri / Si cu tot sufletul viu care este cu voi: cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, cu toate vietatile pamantului cate au iesit din corabie”. Acest Legământ pe care Dzeu îl face atat cu omul cât și cu animalele simbolizeaza o comunitatea morala inclusivă, care să conțină nu numai omul dar și animalele. Pentru Dzeu, nu numai omul conteaza dar și animalele. Asadar, omul ar trebui sa țină cont nu doar de semenii săi umani ci și de animale, de bunastarea lor conform acestui Legamant divin inclusiv.

Religia iudeo-creștină este o religie ”democratică” pentru întreaga creație care invită la un mod de viață etic și față de animale. În încheiere voi sugera câteva asemenea versete biblice importante și interpretarea lor:

  • Geneza 1: 25 ”A făcut Dzeu fiarele sălbatice dupa felul lor și animalele domestice dupa felul lor și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut D-zeu că este bine”. Faptul că fiecare element creat este ”bun” arată că D-zeu acordă valoare intrinsecă întregii creații, fără legătură cu utilitatea ei pentru om.
  • Geneza 1: 29: ”Iata, va dau toata iarba ce face sămânță și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră”. Această poruncă arată că Dzeu a creat omul să fie vegetarian.
  • Geneza 1: 30: ”tuturor fiarelor pamantului … care au in ele suflare de viata le dau toata iarba verde spre hrana”.  D-zeu voieste ca nici animalele să nu se ucidă între ele, căci le-a creat din dragoste…
  •  Geneza 2:15 ”Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden ca s-o lucreze și s-o păzească”. Dzeu a creat omul ca pe un administrator, sa aiba grija și să ocrotească creația Sa.
  • Geneza 9: 3: ”Tot ce se mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca și iarba verde”. După Potop D-zeu pare a-și fi schimbat porunca din Geneza 1:29 prin care dă omului spre hrană vegetalele… Cum interpretăm? D-zeu este ETERN (nu trăiește în timp), prin urmare toate comandamentele Sale sunt ETERNE, nu se schimbă niciodată. D-zeu nu se poate ”răzgândi” deoarece, pentru a-ți schimba o decizie, este nevoie de o succesiune temporală. Putem avea două răspunsuri posibile la această dilemă. 1) D-zeu acceptă din eternitate ca, în perioade de cataclism, să intervină o logică a supraviețuirii care derogă de la norma etică uzuală (În situația Potopului ar fi permis ca omul să se hrănească cu animalele salvate în Arcă până la refacerea vegetației); 2) D-zeu permite, în perioade de calamitate, necrofagia. În aceste sens, există mai multe versete în Biblie care fac referire la consumul de carne al unui animal deja mort (nu ucis!). Geneza 9: 4 :”Numai carne cu sângele ei, în care e viața ei, să nu mâncați” poate fi interpretată în acest sens; nici un animal sacrificat nu poate fi ”stors” complet de sânge, prin urmare am avea doar permisiunea de a consuma, în situații extreme, carne de animal mort de moarte naturală… Această interpretarea rezonează cu date furnizate de antropologie, conform cărora în perioada glaciară strămoșii noștri, care aveau o hrană vegetală și nu învățaseră încă să vâneze, s-ar fi hranit cu animale moarte.
  • Matei 25: 42-45 ”Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau… / Atunci vor răspunde ei zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin … și nu Ți-am slujit? / Adevărat vă zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești frați ai mei prea mici, Mie nu Mi-ați făcut”. ”Frații” noștri sunt și animalele non-umane, căci suntem făcuți cu toții de același Dzeu tatăl din aceeași țărâna și avem aceeași suflare de viață. Mai mult, oamenii și animalele terestre sunt făcuți ambii în aceeași zi, a șasea, ceea ce arată înrudirea profundă dintre noi. Așadar, compasiunea noastră trebuie să se extindă și la animalele non-umane care sunt și ele frații noștri mai mici, copiii lui Dzeu. De cîte ori facem un act de cruzime contra unui nevinovat, Îl răstigim încă o dată pe Cristos
  • Cartea lui Enoch (apocrifă) ne spune că la judecata de apoi întâi vor fi chemate creaturile non-umane ale pamantului care vor ”da mărturie” împotriva fiecărei ființe umane. Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi..
  •  Pildele lui Solomon : 31:8 ”Deschide gura ta pentru cel mut si pentru pricina tuturor parasitilor”… Animalele sunt cei muți și inocenti prin excelenta – să fim vocea lor!
Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 5, 2013 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: